Tipografia (din greacă τυπογραφία — tipografía, cuvânt compus din „τύπος” — tipos, lovitură, amprentă, figură, și „γραφή” — grafi, grafie) reprezintă arta și tehnica tipăritului, a formei și aranjării literelor pe un document scris. În teoria mediilor se referă la scrisul tipărit, în contrast cu scrisul de mână, scrisul electronic sau textele neliterare.

Tiparul a aparut pentru prima oară în China şi a fost folosit în Asia cu mult timp înaintea lui Johann Gutenberg, renumit pentru contribuţia sa remarcabilă la tehnologia tiparului. Până în secolele XII – XIII, în China existau numeroase biblioteci ce conţineau mii de cărţi tipărite. Nu se ştie sigur dacă Gutenberg cunoştea tehnicile folosite în China sau le-a inventat independent.

Johannes Gensfleisch, cunoscut sub numele de Gutenberg, s-a născut la Mainz, într-o familie înstărită, care juca un rol de seamă în micul oraş de pe Rin. După o copilărie lipsită de griji, odată ajuns la vârsta adolescenţei, Gutenberg a trebuit să asiste la confruntările civile din oraşul său natal între vechile familii patriciene şi breslele meşteşugăreşti în ascensiune. Tatăl său, Friele Gensfleisch, a trebuit să plece în exil între anii 1411-1413. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu tânărul Johannes Gutenberg în anul 1428, când a trebuit să se refugieze la Strasbourg. Aici, Gutenberg, a cărui familie fusese implicată la Mainz în emisiunile monetare locale, a intrat în rândurile breslei meşterilor care prelucrau metalele. Câţiva ani mai târziu, probabil prin 1444, în urma morţii fratelui său, Gutenberg s-a întors la Mainz, unde îşi continuă experimentele tehnice, pe care le orientează ferm în direcţia tipăririi unor texte scrise.

El a inventat un nou tip de presă tipografică ce folosea, pentru prima data în Europa, litere mobile. Ceea ce Gutenberg a facut reprezinta o reala îmbunătăţire a presei fixe, care era deja utilizată şi cu ajutorul căreia a permis o tipărire rapidă a materialelor scrise.

Gutenberg a avut de surmontat o serie de dificultăţi şi este imposibil să reconstituim exact ordinea în care el a rezolvat problemele tehnice. Putem însă presupune că în momentul întoarcerii la Mainz el era destul de avansat în găsirea soluţiilor, pentru că doar un an mai târziu, în 1445, el tipăreşte un fragment din Cartea Sibilelor, de fapt o poezie germană din secolul al XIV-lea. Că era doar o încercare este limpede şi după forma încă rudimentară a literelor folosite.

Marele proiect a lui Gutenberg a fost editarea Bibliei, cartea fundamentală a Creştinătăţii. ”Biblia cu 42 de rânduri” este o bijuterie a artei tipografice. Ea cuprinde 2 volume de mari dimensiuni (in folio), cu un total de 741 de pagini şi aproximativ 2.500.000 de semne tipografice şi a apărut la 23 februarie 1455. Culegerea şi punerea în pagină sunt deosebit de îngrijite, forma literelor elegantă, corectitudinea tipografică desăvârşită, astfel încât ea putea rivaliza din punct de vedere calitativ cu cele mai pretenţioase manuscrise ale vremii. Într-un fel, tocmai această perfecţiune monumentală a fost cea care l-a pierdut pe Gutenberg. Ea a prelungit durata tipăririi şi a mărit costurile, făcând ca un exemplar tipărit să fie aproape la fel de scump ca unul manuscris. În acelaşi timp, desfacerea pe piaţă a celor 200 de exemplare, tipărite unele pe hârtie şi altele pe pergament, şi care costau foarte mult, nu era o operaţiune simplă şi rapidă. Este o experienţă frustrantă, dar Gutenberg nu abandonează activitatea tipografică. În 1462 însă, după cucerirea brutală a Mainz-ului de catre nou-numitul arhiepiscop este exilat temporar împreună cu un mare număr de alţi cetăţeni. Se va reîntoarce la Mainz în 1465 şi va fi acceptat printre curtenii arhiepiscopului, primind şi o pensie care l-a ferit de griji materiale în ultimii săi ani de viaţă. A murit la 3 februarie 1468 la Mainz.

Bineînţeles, istoria merge mai departe, iar Grafica Plus a hotărât să fie parte a ei.