Întotdeauna am căutat similitudini între fenomenele sau procesele fascinante care se petrec în jurul nostru și modul în care ar trebui să ne raportăm noi unii față de alții sau față de Dumnezeu-Creatorul.

Aleg acum subiectul tipografie-imagine-culoare, subiect care în urma cu peste 25 ani mi-a ieșit in cale. Nu am pretenția unei abordări de specialitate, vreau doar să vă împărtășesc puțin din farmecul acestui domeniu la modul simplist poate, dar pe înțelesul tuturor.

Natura ne surprinde mereu cu imagini extraordinare, peisaje, chipuri sau fenomene în desfășurare, imagini de care ochiul, inima și mintea se bucură și pe care ne dorim să le împărtășim și celor din jurul nostru. Fiecare imagine este alcatuită din milioane de puncte minuscule de diferite culori și nuanțe care definesc prin multimea lor calitatea acesteia. Ceea ce deseori auzim ca fiind numită rezoluția imaginii (dpi în cazul tipăriturilor) nu înseamnă altceva decât densitatea punctelor raportată la unitatea de suprafata (de regulă cm pătraţi sau inch pătraţi).

Ochiul uman atinge performanța de a cuprinde imagini de pana la 576 megapixeli (1 Mp=1.000.000 pixeli), dar cu toate acestea creierul filtreaza acest volum imens de informații care ne-ar copleși în mod inutil, prelucrând doar cca. 7 megapixeli (considerați a fi de strict interes). Ca o paranteză, se spune că femeile au o capacitate mai mare de captare a informațiilor vizuale, deci în masura în care și creierul procesează mai bine aceste informații, vor vedea mult mai bine detaliile din jur. Tehnologic vorbind, camerele foto, chiar si cele profesionale, sunt încă departe de această performanță.

Ce se întâmplă la tipar? Înainte de toate, fișierul (documentul de tipărit) care poate cuprinde text și imagini (fotografii) prelucrate sau nu, trebuie procesat (rasterizat) cu ajutorul unui soft specializat: RIP.

Ce face RIP-ul? Înainte de toate împarte întreg documentul în celule infime atribuindu-i fiecăreia locul potrivit și nuanţa corespunzătoate. Mărimea celulei va fi calculată în funcție de performanța echipamentului pe care îl vom folosi și de suportul pe care vom tipări (hârtie, carton, mat, lucios etc.) obținând astfel o rețea de raster (linii și coloane). De exemplu, pentru rețeaua de raster de 175 lpi (linii per inch) latura celulei va fi de cca. 0,145 mm, fiecare celulă având în ea informația unei nuanțe de culoare. În acelasi timp RIP-ul va descompune în fiecare celulă nuanța de culoare în cele patru culori de bază folosite în tipar: C (cyan), M (magenta), Y (yellow) și K (negru), pentru fiecare dintre acestea calculând și procentul de culoare încorporat în nuanța respectiva (de exemplu: C45, M12, Y10, K09). Modelul CMYK folosit la tipar va reda imaginea prin reflexie, pe când la modelul RGB redarea se face prin emisie de lumină (monitoare, tablete, ecrane). De notat că o imagine prelucrată în modul RGB nu va fi redată identic în CMYK. De aceea este bine de făcut conversia din RGB în CMYK și doar apoi editarea acesteia!

Cu ajutorul culorilor de bază (C, M, Y, K) putem reda aproape toate culorile spectrului vizibil mai puțin pe cele fluorescente. Uneori pentru redarea constantă și performantă a nuanțelor (mai ales în cazul celor folosite de unele branduri) se apelează la culori preparate exact la nuanța respectivă, numite culori PANTONE (cel mai cunoscut brand care folosesește o astfel de culoare este… vă e sete deja, da?).

OK. RIP-ul a lucrat în timpul în care am povestit noi și acum toate celulele din rețeaua de raster sunt descompuse în cele 4 culori și procentele acestora. Și ca și când nu ar fi fost destul a mai făcut ceva: în fiecare celulă a decalat unghiular cele patru culori. Nu vom observa cu ochiul liber acest lucru, dar astfel se va evita tonarea imaginii. Cel mai frecvent se folosește rotirea C, M, Y, K la 15 grade, 75 grade, 0 grade, 45 grade. Acest model se poate schimba. De exemplu, dacă dorim să ne concentrăm pe reproducerea căt mai fidelă a tonurilor pielii, vom folosi un alt model de rasterizare: 75 grade, 45 grade, 0 grade, 15 grade.

Ce urmează? Fișierul rasterizat “aleargă” spre CTP (computer to plate) care va realiza cele patru plăci tipografice (C, M, Y, K) cuprinzand fiecare punctele (dot) aferente conform procesării descrise anterior.

Destulă tehnologie pentru astazi, da?

Aidoma punctelor (dot) de pe placa tipografică și noi alergăm, care mai de care, să găsim locul potrivit în „rețeaua de raster” cu speranța că toate se vor lega și finalul va fi unul frumos.

Multe lucruri ne diferențiază: poziția, diferența percepției (unghiul), rețeaua de raster pe care ne situăm, acceptarea importanței (procentul), anturajul (uneori avem multe puncte în jur, alteori nu), excelența (uneori apelăm la acel Pantone special, alteori nu) etc. Cu toate acestea fiecare ocupăm același spațiu (mai puțin în cazul în care ne credem mai grozavi – vezi tonarea lucrării) și avem sau ar trebui să avem aceeasi dorință: o lucrare curată, fidelă, atrăgătoare. Uneori reuşim, alteori nu. Apoi ne integrăm într-un alt proiect, într-o altă lucrare, într-un alt proces…

Concluzia? Nu încercați să copiați proiecte concepute într-un alt context, fară să-l adaptați la al vostru (CMYK din RGB)!

Dacă un mic aspect din ce am scris mai sus îl veți găsi interesant și prezent în viața de zi cu zi, m-aș bucura să îl impărtășiţi cu noi, într-un comentariu pe Facebook.

(va urma)

Avram Lupu